A trecut ceva timp de cand am postat primul titlu. Pauza a fost buna, timpul liber a lipsit cu desavarsire, nimic neobisnuit pana acum, povestea vietii mele. Si totusi, inca "doare sarutul pe obraz", probabil va continua sa doara decenii de acum inainte deoarece oamenii inca nu stiu sau nu vor sa iasa din umbra coborata de sistem peste ei. Si ma intreb cate generatii vor urma fara ca mentalitatea sa se schimbe in ceea ce ar trebui sa fie. Aceasta tara este rezultatul "muncii noastre", rezultatul nedorit probabil de majoritatea oamenilor ca mine, iar lucru cel mai ingrijorator este ca urmeaza generatiile "armani", generatiile acestea care pur si simplu habar nu au ce inseamna sa muncesti pentru ceva, pentru acesti copii totul se primeste, indiferent daca rasplata e meritata sau nu. In mintea unui astfel de pusti se contureaza ideea de "centrul universului" si mai tarziu va veni vremea cand mama si tata vor fi doar in amintiri, atunci centrul universului se transforma intr-o stea mica si uitata la margine. Gata, e timpul sa plec la terasa de fite cu prietenii mei coca, la o cafea scumpa, o manea faina, si la agatat gagici bunii. Ciao