La limita penibilului

Dragostea de tara naste prosti
Romania e o tara plina de banci, farmacii, cazinouri si shaormerii
E o tara de prostituate, de hoti de buzunare si portari cu simtul raspunderii
Ceilalti muncesc ca fraierii

Te comporti indecent pentru un trai decent
Faci o facultate - doua, ca student
Afacerile legale te trimit in faliment
Intr-o tara mai plina de maimutoi decat Disneyland
Aparent esti relaxat ca ai un trai decent
Multumit ca ai apa curenta si curent
Corectitudinea e o slabiciune in prezent
Frate, aici se fura tot de la bani la libertate
Intrati in Europa cu capul jos se pare
Ca si presedintele are mainile murdare
Romania sa-mi fac loc ïn lumea ta de bronz
Umblu pe teava cu un glont ca-n Bronx.

Si ce daca...

Si ce daca oamenii nu mai stiu sa zambeasca, mereu vom fi un grup de oameni care vom incalca orice regula determinata de stilul de viata stresant si aglomerat. Grupul asta de oameni tine la gesturile marunte si facute cu drag iar cei ce fac lucrurile doar de dragul de a le face sau pentru scopuri bine definite ne vor invidia pentru ca noi stim sa ne bucuram de orice lucru bun, facut sau primit, marunt sau urias. Noi lasam stresul si stilul asta de viata sa ne astepte, ne luam timp liber cand vrem noi, nu depindem decat de noi, iar stresatii, complexatii si fitosii sunt dependenti de persoane ca noi. Mereu am fost de parere ca trebuie sa faci ceea ce simti la momentul respectiv, daca faci un lucru dictat de altii nu esti nimic altceva decat umbra lor iar daca faci ceea ce crezi si vrei esti stapanul propriei tale umbre. Vrei sa pleci in mijlocul unei sedinte sau intruniri, fa-o, daca nu o faci vei regreta, oricum vei fi absent. Lumea a uitat ce inseamna sa fii liber, libertate nu exista daca ti se dicteaza tot ce sa faci si sa spui, libertate inseamna sa stii ce vrei si sa faci ce vrei. Don't work for nobody. Work for your goddamn self... V-am pupat si va respect

A trecut ceva timp de cand am postat primul titlu. Pauza a fost buna, timpul liber a lipsit cu desavarsire, nimic neobisnuit pana acum, povestea vietii mele. Si totusi, inca "doare sarutul pe obraz", probabil va continua sa doara decenii de acum inainte deoarece oamenii inca nu stiu sau nu vor sa iasa din umbra coborata de sistem peste ei. Si ma intreb cate generatii vor urma fara ca mentalitatea sa se schimbe in ceea ce ar trebui sa fie. Aceasta tara este rezultatul "muncii noastre", rezultatul nedorit probabil de majoritatea oamenilor ca mine, iar lucru cel mai ingrijorator este ca urmeaza generatiile "armani", generatiile acestea care pur si simplu habar nu au ce inseamna sa muncesti pentru ceva, pentru acesti copii totul se primeste, indiferent daca rasplata e meritata sau nu. In mintea unui astfel de pusti se contureaza ideea de "centrul universului" si mai tarziu va veni vremea cand mama si tata vor fi doar in amintiri, atunci centrul universului se transforma intr-o stea mica si uitata la margine. Gata, e timpul sa plec la terasa de fite cu prietenii mei coca, la o cafea scumpa, o manea faina, si la agatat gagici bunii. Ciao