Pentru inceput...

Sa trecem peste partea cu nasterea mea in ultimul an de comunism al acestei tari, (bine ca m-am nascut la sfarsitul lui...), din pacate, ca la noi, oamenii au trebuit sa moara din nou fara sa aiba castigul de cauza dorit. Totusi Romania e o tara superba (pacat ca e locuita). E o tara in care oamenii s-au obisnuit sa indure multe (desi nu inteleg de ce acest masochism) si totusi si eu poate sunt masochist pentru ca inca mai sunt aici si inca mai sper ca poate generatia mea si cele care urmeaza vor schimba ceva in bine. Dar realitatea e alta. E din ce in ce mai rau. In loc sa se promoveze bunul simt si cultura, se promoveaza tupeul obraznic si pitiponcismul + cocalarismul (salutul meu pentru cei ce au inventat aceste cuvinte). E o tara in care oamenii ce o populeaza sunt chiar cancerul ei, pentru ca se pot schimba multe, si 20 de ani de la abolirea comunismului e ceva timp, in care am fi putut trai asa cum visam in decembrie '89. Dar iata ca pe langa dorinta, mai sunt si fapte. Dorinte au fost, sunt, si vor mai fi. Fapte mai putin... Poate ca asa ne-am obisnuit noi, romanii: sa ne plangem mereu, dar sa asteptam ca o minune divina sa ne rezolve problemele. Sau poate ca asa am fost dintotdeauna. Totusi ii respect pe cei care au reusit intr-o mica masura sa schimbe ceva in bine, dar sunt prea putini si prea multi carora nu le pasa. Cei ce isi doresc altceva sunt de ordinul milioanelor, cei ce fac ceva, sunt de ordinul zecilor, poate sutelor de oameni. Totusi raman la parerea ca daca iti doresti "ceva" cu adevarat si faci ce iti sta in putinta poti obtine acel "ceva" pentru ca simpla dorinta nu e de ajuns. Ramane de vazut ce vom reusi sa facem bun din aceasta tara frumoasa cu istorie si cultura interesanta dar prea putin promovata. Pana atunci ramanem cu ochii cat cepele la reality-show-uri regizate si televiziuni de duzina unde vedem "cultura" actuala a acestei patrii.